Mi-a sărit în ochi o afirmație a lui Neale Donald Walsch, din cartea sa Conversații cu Dumnezeu, atunci când Dumnezeu vorbește despre gândul creator: faptul că în spatele fiecărui gând se află un alt gând. Walsch l-a numit „Gândul care sponsorizează”.
Mi se pare că a surprins, într-o frază, un fenomen extrem de comun. Este deja bine cunoscut – deși poate mulți dintre noi trăim încă în negație – că gândul creează, transformă. Totuși, deși acceptăm acest fapt la nivel conștient, gândul care sponsorizează este adesea: „Da, dar…”. Așadar, exprimăm conștient un gând pozitiv, dar gândul din spatele acestuia, cel care sponsorizează, este în dezacord și anulează intenția.
Este precum cele două personaje din cartea mea Drăcușorul și Îngerașul – cei doi consiglieri personali care ne ghidează viața. Îngerașul te încurajează, încărcându-te cu îndrumare și încredere, dar apare Drăcușorul, care seamănă îndoiala și devine vocea acelui gând interior contradictoriu, sabotând schimbarea.
Toți cădem uneori în plasa Drăcușorului. Nici eu nu fac excepție. Este nevoie de mult exercițiu pentru a reduce volumul acelui zgomot de fundal, al gândului care sabotează, pentru a putea auzi clar vocea gândului creator.
Dar cum facem asta?
Nu pretind că am descoperit formula secretă, dar sunt în căutare. Cred că este nevoie de disciplină și practici constante – două ingrediente care nu sunt foarte populare în epoca actuală a gratificării imediate.
Una dintre cele mai eficiente metode, în convingerea mea, este calmarea gândurilor prin meditație. Această tehnică reduce zgomotul mental, aduce claritate și ne conectează la esența dorințelor noastre autentice.
„Dar când să mai am timp de meditație?” ai putea spune.
Ei bine… Cât de mult îți dorești ceea ce afirmi? Dorința ta este autentică, profundă? Sau este doar o dorință verbalizată pentru a fi pe placul celor din jur? Oare dorința ta cea mai arzătoare nu merită 10-15 minute pe zi dacă crezi cu adevărat în puterea gândului creator?
O altă convingere a mea este legată de gândului concentrat, direcționat. Fac deseori o paralelă între gândul țințit și lumina laserului.
Lumina laserului este coerentă: toate undele au aceeasi frecvență, fază și direcție. Spre deosebire de lumina vizibilă obișnuită (a becului, a soarelui), care este difuză, policromatică și incoerentă, laserul este monocromatic, concentrat, direcționat. De aceea poate traversa distanțe mari, poate tăia metal, poate vindeca sau distruge, după intenție.
La fel și gândul. Avem zeci de mii de gânduri pe zi, multe inconștiente. Sunt gânduri aleatorii, de cele mai multe ori fără coerență. Cum alegem acel gând care exprimă dorința noastră arzătoare și cum îl putem concentra, precum laserul, pentru a obține o forță maximă? Și, mai ales, cum putem sincroniza acel gând exprimat cu gândul care sponsorizează?
Răspunsul, cred, stă în cele două metode: calmarea minții și gândirea țințită. Nu este ușor. Cere efort. Dar este una dintre cele mai valoroase investiții în tine, în noi.
Nu gândul rostit la suprafață este cel care modelează realitatea, ci acela profund, care rezonează cu emoția ta. Când acest gând devine coerent, clar și pe deplin aliniat cu intenția exprimată, el dobândește forța de a transforma cu adevărat realitatea.
Fii atent ce gândești când afirmi – aici mă includ și pe mine. Cum bine spunea Walsch, gândul care sponsorizează este cheia. Liniștește-l. Aliniază-l. Direcționează-l.
Și privește cum Universul răspunde.
O zi cu gânduri țințite!
Claudiu