Nu mai știu ce mi-a generat gândul sâcâitor, cu care m-am trezit acum câteva zile și de unde mi-a venit această idee. Poate o frază dintr-o carte citită, un podcast ascultat sau o remarcă dintr-o conversație interesantă, dar vreau să vin la tine cu o provocare. Este o provocare pe care aș vrea să o experimentez și eu și mi-ar folosi gândurile și sugestiile tale.

În lumea corporatistă este aproape universal procesul de evaluare al obiectivelor. Procesul începe, de obicei, cu o autoevaluare, iar apoi urmează o discuție anuală dintre angajat și managerul acestuia. Adițional, mai are loc și o revizie la mijlocul anului. În procesul de evaluare se au în vedere două aspecte:

1. Ce (What) – care sunt obiectivele cuantificabile pe care este nevoie să le îndeplinești?
2. Cum (How) – cum ai îndeplinit acel obiectiv, iar aici sunt de cele mai multe ori valorile pe care le afișezi.

Acest proces este necesar pentru claritatea sarcinilor pe care le ai de îndeplinit, pe de o parte, dar și cum trebuie să execuți acele sarcini, de interacțiunea cu echipa, cu managerul, cu diverși colaboratori, pe de altă parte. Cel mai important element este comunicarea constantă, pentru a nu fi luat prin surprindere la sfârșitul anului că nu ți-ai îndeplinit obiectivele pe care le-ai avut.

Cum este însă în relațiile personale?

Din experiența personală, din ce am citit și învățat, din ce am observat la cunoștințele mele, marele secret al unei relații optime este comunicarea deschisă și o claritate a rolurilor pe care ni le asumăm în acea relație.

Privind retrospectiv, în viața mea personală, îmi dau seama că aș fi putut gestiona mult mai bine relațiile mele printr-o comunicare mai timpurie și pe teme clare. Astfel, poate, multe conflicte ar fi putut fi evitate sau gestionate mult mai productiv.

De cele mai multe ori ai așteptări de la partenerul tău, dar nu le verbalizezi. Te aștepți ca acel partener să “știe” ce gândești și să acționeze exact cum te așteptai. “Chiar nu se gândește!” îți spui. Sau “Chiar nu își dă seama?”.

Ei bine, nu! Partenerul nu își dă seama ce gândești și nu spui cu claritate.

Oamenii, cel puțin în prezent, nu pot citi gânduri, dar reacționează la emoțiile pe care le transmiți. Iar atunci când partenerul nu acționează cum te-ai așteptat, apar frustrările și se acumulează acele emoții puternice în recipientul pe care-l numim “răbdare și înțelegere”, iar atunci când se umple, se revarsă într-un șuvoi de vorbe aruncate cu venin și de învinuiri. Nu mai ai răbdarea să accepți acele compromisuri, pe care la început le treceai neobservate iar acum sunt obstacole de netrecut.

Oare putem evita acest cerc vicios printr-o evaluare a cuplului?

Sunt sigur că da. Nu este simplu să definești acele obiective de cuplu, dar cred că merită încercat.

Așa că… te invit la o provocare!

Care ar putea să fie pașii pe care ai putea să-i parcurgi cu partenerul/partenera ta?

1. Stabiliți un moment potrivit – Planificați un timp în care să discutați fără grabă și fără distrageri.
2. Fiecare își face o autoevaluare – Cum ai simțit relația în ultimul an? Ce aspecte ai vrea să îmbunătățiți?
3. Definiți obiectivele pe două dimensiuni:
   • Ce (What): Ce vrem să realizăm împreună?
   • Cum (How): Cum ne dorim să ne comportăm unul față de celălalt?
4. Fiți specifici – Obiectivele vagi nu aduc rezultate clare. Cu cât e mai clar, cu atât mai bine.
5. Faceți un plan de acțiune – Stabiliți pași concreți pentru a vă atinge obiectivele.
6. Revederea periodică – Programați discuții lunare sau trimestriale pentru a ajusta obiectivele.

Câteva exemple simple (și aici m-ar interesa ideile tale):

• Ce (What): Să avem un weekend pe lună dedicat doar nouă, fără telefoane sau alte distrageri.
• Cum (How): Să ne ascultăm mai atent și să validăm emoțiile celuilalt înainte de a oferi soluții.
• Ce (What) – Copiii: Să petrecem cel puțin două ore pe săptămână împreună, toți trei (sau patru, în funcție de familie), fără ecrane, doar cu activități interactive.
• Cum (How) – Copiii: Să ne exprimăm aprecierea reciprocă în fața copiilor și să evităm criticile aspre în prezența lor.
• Ce (What) – Hobby: Să ne susținem reciproc în dezvoltarea hobby-urilor personale și să alocăm timp pentru acestea cel puțin o dată pe săptămână.
• Cum (How) – Hobby: Să ne interesăm activ de hobby-urile celuilalt și să participăm ocazional împreună la activități legate de acestea.

Comunicarea în cuplu nu trebuie să fie un teren minat, plin de presupuneri și frustrări. Prin obiective clare, stabilite împreună, putem transforma relația într-un parteneriat conștient și echilibrat. O simplă conversație poate schimba direcția unei relații.

Începe chiar azi? Planifică-ți prima evaluare anuală de cuplu și construiește o relație bazată pe comunicare autentică!

Ar fi super dacă ai împărtăși cu mine obiective pe dimensiunile Ce și Cum, ca sursă de inspirație pentru noi toți.

O zi cu conversații autentice!

Claudiu