Scriam acum câteva luni un articol despre obiective și dacă ai unul. Am făcut acea metaforă cu un pasaj din cartea Alice în Țara Minunilor, atunci când se află la răscruce și nu știe pe ce drum este mai bine să meargă (vezi articolul Ai un obiectiv clar?).

Concluzia logică, la care subscriu, este că ai nevoie de un țel, un obiectiv clar, măsurabil, pentru a ști dacă ești pe drumul cel bun și unde te afli în călătoria ta. 

Este valabil atât în domeniul profesional, cât și personal.

Am câteva întrebări, însă: 

Cum îți alegi acel obiectiv? Îți alegi un obiectiv foarte ambițios, pe care speri să îl atingi, cu riscul ca, dacă nu îl vei atinge, să fii demoralizat sau chiar să intri în depresie? Sau îți alegi unul mai conservator, cu mare probabilitate de realizare, care reprezintă doar o îmbunătățire incrementală, marginală, dar care îți dă șansa să sărbătorești reușita?

Cea mai cunoscută metodologie pentru stabilirea obiectivelor este tehnica SMART, care sugerează că acestea ar trebui să fie: Specifice, Măsurabile, Accesibile (realizabile), Relevante și încadrate în Timp. Unul dintre punctele esențiale ale acestei metodologii este ca obiectivul să fie „Accesibil” – adică să fie realist și realizabil, având în vedere resursele disponibile și contextul actual.

Cine decide ce este realist și ce nu?

Un aspect important, subliniat de neuroștiință, este că limitările cele mai puternice sunt adesea cele autoimpuse. Creierul nostru construiește uneori „ziduri” mentale care ne pot împiedica să ne vedem adevăratul potențial. Acest lucru înseamnă că, atunci când stabilim ce este realizabil, ar trebui să ne întrebăm dacă privim lucrurile din spatele acestor ziduri sau dincolo de ele.

Sincer, nu cred că există un răspuns universal, ci este mai degrabă corelat cu tipologia de personalitate. De exemplu, o corelație interesantă este cea cu tipologia DISC (Dominanță, Influență, Stabilitate, Conștiinciozitate).

În funcție de profilul DISC, oamenii pot avea preferințe și tendințe diferite în ceea ce privește ambiția și pragmatismul atunci când își stabilesc țintele personale sau profesionale.

Dominanță (D): Ținte îndrăznețe și decizii rapide

Persoanele de tip „D” sunt orientate către acțiune și sunt motivate de rezultate. Acești indivizi preferă provocările și sunt dispuși să își asume riscuri mari pentru a obține rezultate semnificative.

• Avantaj: Persoanele de tip „D” tind să exceleze atunci când au obiective ambițioase și îndrăznețe, care îi împing să se autodepășească. Aceste persoane sunt capabile să facă pași mari și să obțină performanțe notabile.
• Dezavantaj: Lipsa de rezultate imediate sau obiectivele nerealiste pot provoca frustrare și burnout. Ambiția necontrolată poate duce la riscuri mari și consecințe negative.

Influență (I): Ambiție socială și recunoaștere

Persoanele de tip „I” sunt entuziaste, sociabile și caută apreciere. Ele preferă obiective ambițioase care reflectă succesul social și personal, mai degrabă decât obiective tehnice sau foarte complexe.

• Avantaj: Persoanele de tip „I” sunt excelente în a construi rețele și a influența pe alții, ceea ce le permite să atingă obiective aparent imposibile prin colaborare și networking.
• Dezavantaj: Aceste persoane pot deveni distrase sau plictisite dacă obiectivele nu sunt structurate și nu primesc recunoașterea pe care o caută.

Stabilitate (S): Pragmatism și confort

Persoanele de tip „S” caută siguranță și echilibru. Ele preferă să își stabilească obiective realiste și modeste, evitând riscurile și provocările mari. Obiectivele lor sunt orientate spre menținerea unui progres constant și evitarea schimbărilor bruște.

• Avantaj: Tipul „S” este bun la menținerea consistenței și la realizarea sarcinilor treptat, pe termen lung. Aceste persoane sunt de încredere și își ating țintele într-un mod metodic.
• Dezavantaj: Persoanele de tip „S” pot evita provocările și obiectivele ambițioase, ceea ce poate limita potențialul de creștere și dezvoltare.

Conștiinciozitate (C): Detaliu și analiză

Persoanele de tip „C” sunt orientate spre detalii și rezultate exacte. Ele preferă să stabilească obiective precise și planificate, care pot fi măsurate și controlate.

• Avantaj: Persoanele de tip „C” excelează în planificare și organizare, atingându-și obiectivele într-un mod eficient și calculat.
• Dezavantaj: Aceste persoane pot fi prea pragmatice și pot evita riscurile mari. Uneori, analiza excesivă poate încetini progresul și poate împiedica asumarea unor noi oportunități.

Ce concluzii putem trage?

Desigur, într-un context profesional, la setarea obiectivelor există un dialog între echipă și manager. Aici, este important cuvântul „dialog” și este de datoria ambelor părți de a purta acest dialog și de a agrea obiective care sunt aliniate strategiei companiei, dar și relevante la nivel individual, pentru a asigura o performanță optimă.

În plan personal, avem nevoie de o înțelegere profundă a propriei personalități și a limitărilor pe care ni le impunem singuri. Fiecare persoană are propriul său ritm de progres și ar trebui să își stabilească obiectivele în funcție de acest ritm, evitând tendința de a se compara cu alții sau de a se lăsa influențată de ceea ce este „la modă”.

Ascultarea vocii interioare și conștientizarea zidurilor mentale pe care ni le construim este crucială. Obiectivele ar trebui să fie suficient de ambițioase pentru a ne motiva, dar și suficient de realiste pentru a nu ne descuraja.

În final, cheia este echilibrul: între ambiție și realism, între provocări și stabilitate.

Indiferent de tipul de personalitate, setarea obiectivelor ar trebui să fie un proces dinamic și personalizat, care să îți ofere direcție și să te inspire să atingi mai mult decât ți-ai propus inițial.

Tu cum îți setezi obiectivele?

O zi cu inspirație și obiective bine alese!

Claudiu