Săptămâna trecută am sugerat să explorăm iertarea în versiunea ei profundă, atunci când are un efect transformator atât fizic, cât și psihic – o veritabilă alchimie a corpului și a minții.
Acum ceva timp, am participat la Sala Palatului la dialogul dintre Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, cunoscut medic neurolog, psihiatru și autor român, renumit pentru cartea sa Inteligența Materiei, și Neale Donald Walsch, autorul seriei Convorbiri cu Dumnezeu. S-au discutat multe teme interesante, dar aș vrea să extrag una singură: iertarea – un cuvânt simplu, dar un teritoriu vast în care știința, psihologia și spiritualitatea dansează împreună.
Dr. Dulcan abordează iertarea dintr-o perspectivă neuroștiințifică, dar cu o deschidere evidentă spre metafizic. În viziunea sa, iertarea nu este doar un act moral, ci și o necesitate biologică. Resentimentul, ura, gândurile de răzbunare generează un stres cronic care eliberează cortizol – hormon ce slăbește sistemul imunitar și afectează în timp sănătatea fizică. Iertarea, în schimb, reechilibrează sistemul nervos, aducând o stare de pace interioară ce poate fi măsurată în parametri fiziologici.
Pentru Dr. Dulcan, gândul este o formă de energie, iar iertarea – un mod prin care transformăm o energie negativă într-una benefică. Neiertarea ține mintea captivă într-o buclă toxică, în timp ce iertarea este actul suprem de eliberare. Ea nu este doar un dar oferit celuilalt, ci și un proces de igienizare a propriului câmp mental și emoțional.
În viziunea lui Neale Donald Walsch, iertarea are o conotație metafizică profundă. În dialogurile sale cu Divinul, Walsch transmite că iertarea nu este necesară în sensul tradițional. A ierta, conform autorului, înseamnă a transcende iluzia dualității – bine/rău, victimă/agresor – și a reveni la conștiința unității. Nu este vorba despre a scuza un comportament, ci despre a înțelege că totul face parte dintr-o piesă de teatru cosmică în care fiecare joacă roluri pentru evoluția sufletului. În acest sens, iertarea devine o formă de amintire a naturii divine a ființei umane.
Prima concluzie pe care am tras-o, ascultându-i pe cei doi autori celebri, este că ambii văd iertarea ca pe un act de eliberare, nu neapărat ca pe o concesie morală. Ambii recunosc efectele nocive ale neiertării asupra sănătății – fie că este vorba de câmpul energetic sau de sistemul nervos. Iertarea este o formă de vindecare holistică.
A doua concluzie este că cel mai mare efect al iertării este asupra ta, asupra propriului organism și psihic. Cel mai bine a surprins acest aspect Dr. Costin Dămășaru, într-unul dintre podcasturile sale: „Când ierți, de fapt îți permiți să treci mai departe”, subliniind puterea profund transformatoare a iertării. Iertarea nu este doar un act de generozitate față de cel care a greșit, ci mai ales un proces de vindecare personală.
A treia concluzie este că, de cele mai multe ori, atunci când ierți cu adevărat, te ierți pe tine însuți. Cred că aceasta este cea mai grea iertare – iertarea de sine. Nu poți păcăli creierul prin simple cuvinte. Nu este suficient să spui „te iert”; este nevoie să simți, este nevoie ca iertarea să fie însoțită de o emoție autentică și profundă. Abia atunci are un efect transformator – o veritabilă alchimie a sufletului și a trupului.
În esență, iertarea este un act de auto-compasiune, prin care ne oferim șansa de a ne reconstrui și de a ne regăsi echilibrul interior. Este un proces care cere curaj și introspecție, dar care aduce beneficii semnificative pentru sănătatea mentală și emoțională.
Acum, am un exercițiu pentru tine. Da, pentru tine!
Am trei pași pe care aș dori să-i urmezi:
- Gândește-te pentru ce ai vrea să te ierți pe tine însuți. Lasă-i pe ceilalți pentru moment și concentrează-te asupra ta. Care sunt faptele, cuvintele, presupusele greșeli pentru care ai nevoie de iertarea ta? Gândește-te intens! Nu este ușor să le găsești, dar caută-le cu sinceritate.
- Odată găsite, pune-le pe hârtie, numai pentru ochii tăi. Sunt chestiuni strict personale și doar tu trebuie să te ierți, nu altcineva.
- Spune cu voce tare: „Mă iert pentru…”
Zâmbește!
Încearcă și spune-mi cum te simți.
O zi cu înțelepciune!
Claudiu