Dărnicia este un efort?

Bună,

Discutam într-una din zile cu iubita mea despre bunătate și dărnicie și mi-a pus întrebarea:

  • Cum faci să fii bun și să dăruiești fără să te aștepți la nimic în schimb?

Este un subiect despre care am scris în detaliu în cartea mea Codul Secret al Succesului – Codul JeDI și este unul dintre principiile de bază: Fii Darnic!

Dărnicia la care mă refer aici este un concept mult mai amplu. Nu vorbesc numai de cea materială, ci poate lua o mulțime de forme. Prin grija față de cei bolnavi și suferinzi, prin dragoste, printr-un gând bun, o vorbă bună, prin a-i da spațiu celeilalte persoane să se exprime.

În aproape toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit apărea invariabil subiectul dărniciei. Trebuie să recunosc că la început nu am înțeles în totalitate accentul aproape obsesiv pe ideea de dărnicie. Personal mi se părea ceva prea natural și normal.

Eu și fratele meu am crescut într-un mediu plin de dragoste, mulțumită mamei și bunicii mele, dar și cu mari probleme materiale. Mama îmi mărturisea că erau zile când nu aveam decât lapte și pâine în casă, dar era suficient pentru a ne ține de foame. Greutățile pe care le trăiam ne uneau puternic. Eram împreună și trebuia să trecem de perioada dificilă. Aveam grijă unii de alții și împărțeam puținul pe care îl aveam.

Când am mai crescut, am văzut frați și surori care nu se înțelegeau de nici un fel. Se certau și chiar se băteau din nimicuri. Nu înțelegeam cum era posibil așa ceva între frați. Credeam, în naivitatea mea, că toți se poartă la fel cum ne comportam eu și cu fratele meu.

Apoi, am văzut același comportament între adulți, fie în relațiile de serviciu, fie în cele personale. Relații tensionate între colegi, rude, prieteni. Relații bazate pe interes, unde dacă ceva este dăruit, așteptarea este să li se întoarcă cu ceva în plus, material sau emoțional.

Pentru mine a fost un moment de trezire la realitate.

Întrebarea pe care vreau să ți-o adresez este:

Care este prima reacție, primul sentiment, primul gând pe care îl ai atunci când dăruiești ceva?

Opțiunea 1: Ce primesc în schimb? (Îmi este dator acum! Mă vede lumea că fac o faptă bună).

Opțiunea 2: Mă bucur că te-am ajutat și că ești bine. Nu aștept nimic în schimb.

Este foarte normal pentru multă lume ca opțiunea 2 să nu vină natural. Mi-ar plăcea, însă, dacă tu ai face un efort să schimbi acest sentiment.

Cum? Prin a-ți asculta des sentimentele. Prin introspecție. Ascultă ce-ți spune inima și mintea atunci când faci o faptă bună, când dăruiești. Schimbă-ți mentalitatea spre opțiunea 2. Fă-o cu pași mici, dar consecvenți, până devine un mod de viață.

De ce? Vrei să fii înconjurat de oameni cărora le pasă de tine și te vor susține atunci când ai nevoie mai multă? Vrei multă avuție, dar și o balanță emoțională care să-ți aducă deplină satisfacție? Vrei să trăiești în armonie?

Atunci, ai deja răspunsul la întrebări.

Dacă ajutorul nu vine din suflet, din interiorul ființei tale și dacă dărnicia nu este însoțită de emoție, de dorința de a face bine prin gând și cuvânt, atunci este ca o promisiune goală, fără substanță. Nu este important să treci examenul aparențelor.

Pe tine trebuie să te convingi, nu pe alții!

Pentru a obține armonie, inima și mintea ta trebuie să fie satisfăcute că ai făcut tot ceea ce trebuie pentru a trăi în deplin acord cu ceea ce te înconjoară.

Asta este convingerea mea și îți propun să mi te alături.

Aplică principiul Codului: Fii darnic!

Dăruiește emoțional și material. Ți se va întoarce înzecit


Claudiu

Distribuie articolul:

Categorii articole

Despre autor

Claudiu Simion abordează teme legate de conștiință, identitate și transformare interioară, într-un dialog constant între reflecție personală și rigoare conceptuală.

„Curajul de a te privi sincer este primul pas spre schimbare.”

 — Claudiu Simion

Continuă lectura

Apa de la rădăcină

Am urmărit recent o parte dintr-un interviu cu Rareș Prisecariu, un copil genial de 10 ani care are o maturitate ieșită din comun în gândire și în modul de a vorbi. La un moment dat, a spus o frază care m-a oprit din tot ce făceam: „Mama este apa de la rădăcina mea.” Cât de […]

Purtăm măști

Ai observat că ne spunem povești tot timpul? Creierul nostru este un scenarist obsedat de dramă. Scrie scenarii, scenarite, mini-seriale zilnice în care noi suntem și eroul, și victima, și moralistul, și salvatorul. Se spune: „Dacă ai putea să te vezi prin ochii altora…” Sau: „De-ai putea să te vezi cum te văd eu, atunci […]

De ce ne atrag călătoriile?

Acum câteva zile, iubita mea mi-a pus o întrebare care m-a pus serios pe gânduri: De ce majoritatea oamenilor are o atracție atât de mare pentru călătorii? Ce tragem, de fapt, de acolo? O întrebare interesantă, la care nu m-am gândit până atunci din acest unghi. Am luat de bun faptul că tuturor ne place […]