Am ieșit azi din nou la alergare afară, înainte să trec pe la sală. Mi-am făcut un obicei să mă încălzesc cu o alergare ușoară în natură, după care merg la sală pentru a lucra pe grupe de mușchi. Este o combinație pe care o recomand, dar nu despre asta vreau să vorbim azi.

Mă întreb: de ce facem asta? De ce toată lumea recomandă să facem mișcare?

Mi-am adus aminte despre un experiment ale cărui rezultate m-au marcat și mi-am dat seama de ce am o fixație cu mișcarea, unul dintre motivele principale pentru care cred că mișcarea este critică pentru sănătatea noastră.

Un studiu publicat în jurnalul Scientific Reports, citat de The Guardian, demonstrează că astronauții pierd în doar câteva luni petrecute în spațiu masa osoasă pe care ar pierde-o în zeci de ani. Mai multe cercetări au arătat că astronauții își pierd 1-2% din densitatea osoasă în fiecare lună pe care o petrec în spațiu, deoarece lipsa gravitației le elimină presiunea de pe picioare atunci când stau în picioare și merg.

Steven Boyd, coautorul studiului, a spus că densitatea osoasă pierdută de astronauți este echivalentă cu cantitatea pe care și-ar fi pierdut-o pe parcursul mai multor decenii dacă s-ar fi întors pe Pământ. De asemenea, Guillemte Joklin Koch, șeful cercetării medicale la agenția spațială franceză CNES, a menționa: „Chiar și cu două ore de mișcare pe zi, este ca și cum ai fi țintuit la pat celelalte 22 de ore”. În consecință, deși astronauții se antrenau în imponderabilitate minim două ore pe zi, corpul știa bine că nu este nevoie de membre la fel de mult ca pe pământ, organismul se adapta și impactul era ca și cum ai fi stat la pat pentru 22 de ore.

Citind despre toate aceste experimente, am făcut o paralelă cu inactivitatea fizică, mai ales când înaintezi în vârstă. Atunci când ești tânăr, îți tratezi corpul ca și cum ar suporta orice și doar el are grijă de tine, fără să-i dai nimic în schimb. „Lasă că rezistă el,” îți spui. Înaintezi în vârstă și nu mai ai chef de mișcare. Îți spui din nou: „Dacă nu am făcut până acum, când eram tânăr, ce îmi trebuie acum?”

De ce facem asta când știm foarte bine că nu este în beneficiul nostru? Evident, din lene, din delăsare, din faptul că luăm corpul nostru ca pe un dat. Dacă îi spui corpului: „Nu am nevoie de tine,” el te va asculta și se va retrage încet, până când vei primi semnale de alarmă din partea lui. Începi să simți oasele, organele, ligamentele. Afli dintr-o dată că sunt acolo și că sunt dureroase.

Nu-ți trata corpul ca pe un dat! Îți este dat de Univers în îngrijire. Este o vorbă: ai grijă de corpul tău până la 40 de ani și el va avea grijă de tine după 40 de ani.

Aș merge mai departe și aș spune: aveți grijă unul de celălalt pe tot parcursul vieții!

Fă din grija pentru corpul tău un stil de viață. Este cel mai bun prieten al tău!

Am scris mai de mult, într-un alt articol despre Corporația TU, cu cei 37 de trilioane de angajați, celulele tale. Ele lucrează pentru tine necontenit, 24/7, fără să-ți ceară părerea. Ele știu perfect ce au de făcut. Singurele lucruri pe care ți le cer sunt extrem de simple: apă, odihnă, hrană variată, sport/mișcare și o gândire pozitivă.

Mișcarea este absolut critică și avem o demonstrație clară, prin cercetările asupra astronauților, despre impactul major pe care corpul îl resimte din cauza lipsei de mișcare.

Tu cum ai grijă de tine?

Care sunt obiceiurile tale zilnice?

Cum îi spui corpului tău, Corporației TU, că îți pasă de el?

Claudiu