Aud frecvent afirmații de genul: „viața nu este dreaptă” sau „soarta este crudă” și multe alte variații pe aceeași temă.

Nu o să-ți spun că nu este așa. Nu vreau să vin cu acele sfaturi terapeutice de genul „ce anume din situația actuală te face să simți că viața nu este dreaptă?” sau cu și mai populara afirmație: „cine suferă pe pământ va fi fericit în viața de apoi.”

Vreau să merg mai profund și să dau la o parte straturile de preconcepții pentru a înțelege ce se află în spatele acestor vorbe.

Într-un dialog dintre două persoane, una își spune of-ul (o nereușită în viață, o pierdere materială sau a unei relații, o promovare eșuată etc.) și concluzionează că viața nu este dreaptă, iar cealaltă persoană dă afirmativ și cu înțelepciune din cap, știind mult prea bine „adevărul.” Toată lumea știe că viața nu este dreaptă.

Cel puțin așa am fost programați să gândim. Dar, deși îi dau acestui program o conotație negativă, poate că nu este o abordare total greșită.

De cele mai multe ori, afirmația „viața nu este dreaptă” exprimă o stare de resemnare. Știm că viața este nedreaptă, iar noi nu putem să controlăm soarta. Astfel, acceptăm situația în sine, ne resemnăm și încercăm să mergem mai departe. Este o metodă excelentă de a ne proteja mental, de a face față unor situații de criză, mai ales în cazul unor pierderi. Este mult mai ușor să treci peste o situație de criză atunci când altcineva este la cârma corabiei vieții tale și singurul lucru pe care poți să-l faci este să fii un călător care se lasă în voia vântului.

Cum te-ai simți oare dacă ai fi convins că tu ești secundul căpitanului de corabie? Cum ar fi să știi că o mare parte din eșec, lipsuri, pierderea relației etc. sunt parțial urmare a unor decizii luate în trecut sau a unor cuvinte aruncate cu ușurință?

Cu siguranță că durerea va fi mai profundă, dar va fi întâmpinată cu o mult mai mare responsabilitate.

De curând, am citit cartea Universul Holografic (The Holographic Universe) a lui Michael Talbot. Cartea abordează un concept relativ recent, care oferă o nouă perspectivă asupra realității, bazându-se pe idei din fizica cuantică și neuroștiință. Cartea explorează conexiunile dintre minte, realitate și natura fundamentală a universului și oferă teorii pertinente pentru a explica o multitudine de teme care preocupă mințile oamenilor de știință, de la teoria Big Bang până la fenomene paranormale.

Desigur, nu pot să sumarizez concluziile lui Michael Talbot în câteva rânduri, așa că vă recomand să citiți cartea, înarmați cu o minte deschisă.

Vreau să ating numai câteva aspecte din cartea Universul Holografic.

Noi trăim într-o ordine explicată (sper că este traducerea corectă), în care noțiunile noastre obișnuite despre spațiu și timp, precum și cele ale particulelor elementare, sunt abstractizate ca forme derivate din ordinea implicată, un nivel mai profund și fundamental al realității, unde timpul și spațiul nu sunt factori determinanți. De asemenea, există un număr infinit de ordine implicate, reprezentând diferite niveluri de interconectare și potențialitate.

Conform ideilor lui Michael Talbot, conștiința umană poate juca un rol în modificarea sau influențarea ordinii implicate. El sugerează că percepția și conștiința noastră pot afecta modul în care experimentăm realitatea și cum aceasta se manifestă în lumea noastră explicată. Astfel, conștiința poate fi considerată un factor activ în procesul de co-creare a realității.

Conștiința creatoare de realitate nu este un concept nou, ci este unul fundamental în fizica cuantică. Mai mult, din punct de vedere filosofic și spiritual, conceptul este prezent în foarte multe culturi, exprimat în diverse forme.

Revenind la tema prezentului articol, când reflectăm asupra ideii că „viața nu este dreaptă”, este esențial să înțelegem că avem un anumit control asupra modului în care înțelegem și răspundem la nedreptățile percepute. Ideile explorate în cartea Universul Holografic ne provoacă să reconsiderăm felul în care conștiința noastră modelează realitatea. Dacă suntem într-adevăr co-creatori ai experiențelor noastre, atunci există câțiva pași practici pe care îi putem face pentru a naviga mai bine printre provocările vieții.

Acceptarea și Asumarea Responsabilității. Primul pas este acceptarea realității că nu putem controla totul în viață, dar putem controla modul în care reacționăm la circumstanțe. Deși poate fi greu de digerat faptul că anumite eșecuri și dificultăți sunt influențate de deciziile noastre anterioare, asumarea responsabilității este un act puternic de eliberare.

Aplicarea Dihotomiei Controlului. Conform filosofiei stoice, dihotomia controlului ne poate ajuta să navigăm mai eficient prin viață. Aceasta implică diferențierea clară între lucrurile pe care le putem controla și cele pe care nu le putem controla. În mod concret, putem controla doar propriile gânduri, reacții și acțiuni. Prin urmare, este util să ne concentrăm eforturile asupra îmbunătățirii aspectelor ce țin de noi, în loc să ne consumăm energia pe circumstanțe externe și imprevizibile.

Crearea unei Noi Perspective. Este esențial să schimbăm modul în care percepem nedreptatea vieții. În loc să ne simțim victime ale circumstanțelor, să ne vedem ca participanți activi la propria existență. Acceptând că putem influența modul în care răspundem la provocări, ne putem îndepărta de mentalitatea de resemnare și ne putem îndrepta către una de acțiune și responsabilitate.

Recunoașterea faptului că viața nu este dreaptă este un punct de plecare pentru o transformare profundă. Înțelegând că putem juca un rol activ în modelarea realității noastre, ne asumăm responsabilitatea pentru felul în care reacționăm la circumstanțe și devenim conștienți de puterea noastră de a influența cursul vieții. Filosofia stoică și ideile din Universul Holografic ne oferă un cadru valoros pentru a naviga prin nedreptățile vieții, ajutându-ne să ne asumăm rolul de co-creatori ai propriei existențe.

Astfel, în loc să rămânem blocați în resemnare și nemulțumire, putem alege să privim viața cu un nou sens de responsabilitate și optimism. Prin adoptarea unei atitudini proactive, ne putem construi un viitor care să reflecte nu doar realitatea în care trăim, ci și viziunea pe care o avem pentru o viață plină de sens și împlinire.

Viața poate să nu fie dreaptă, dar cu determinare și înțelepciune, putem să-i dăm noi direcții și semnificații.

O zi cu multe zâmbete!

Claudiu