Știai că uităm cam 75% din ce am învățat în primele zile? 

Mai mult, fără muncă adițională, după 30 de zile reținem maximum 2-3% din ce am învățat! Pare incredibil, dar adevărat!

Psihologul german Hermann Ebbinghaus a fost cel care a studiat acest fenomen și primul care a definit Curba Uitării în 1885. Această curbă descrie declinul retenției memoriei în timp. Uitarea apare deoarece informațiile sunt menținute temporar în funcție de utilitatea lor. Creierul nostru are nevoie să știe valoarea informației, scopul ei, și face corelații cu cunoștințele noastre anterioare, stocate în memoria pe termen lung. Dacă găsește aceste corelații, informația nouă este mai bine reținută.

Un element poate mai important este însă: repetiția, dar nu orice fel de repetiție. Cum repeți este cheia memorării!

Știi vorba din bătrâni: „Repetiția este mama învățăturii?” Se pare că bunii noștri știau ceva.

Hermann Ebbinghaus a confirmat că una dintre principalele metode de a memora pe termen lung este repetiția spațiată. A repeta noile cunoștințe de multe ori în decurs de câteva ore nu ne va ajuta să memorăm mai bine, deoarece memoria nu a avut timp să inițieze procesul de dezintegrare. Pentru un efect optim, repetiția trebuie făcută la intervale de timp mai mari și să i se atribuie semnificație.

În 1968, Richard Atkinson și Richard Shiffrin au propus modelul modal al memoriei (Multi-store memory model), care presupune existența a trei depozite de memorie distincte: memoria senzorială, memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung. Fiecare depozit de memorie diferă în ceea ce privește procesarea informațiilor (codificarea), capacitatea de stocare și durata de reținere. Informația trece de la un depozit la altul într-un mod liniar și a fost descrisă ca un model de procesare a informației (ca un computer), cu o intrare, proces și ieșire.

Informația este detectată de organele de simț și intră în memoria senzorială, care stochează o impresie trecătoare a stimulilor senzoriali. Dacă îi dăm atenție acelei informații, aceasta intră în memoria pe termen scurt și, dacă informația primește un sens (repetiție elaborativă), este transferată în memoria pe termen lung.

Simț – Atenție – Semnificație = etape cheie de memorare.

Memoria senzorială are o durată extrem de scurtă (circa ¼ la ½ secunde) și o capacitate foarte mare, specializată pentru fiecare simț în parte. Informația ajunge în memoria senzorială prin cele 5 simțuri (vizual, auditiv, tactil, gustativ, olfactiv), și majoritatea informației este pierdută la scurt timp prin procesul de dezintegrare.

Aici intervine atenția, pentru a activa memoria pe termen scurt. Dacă atenția se concentrează asupra unui simț, atunci informația va fi transferată în memoria pe termen scurt. Aceasta are o durată de până la 30 de secunde și o capacitate limitată. Informația se pierde prin înlocuire sau prin procesul de dezintegrare.

În această etapă, repetiția ajută la extinderea memoriei dincolo de cele 30 de secunde. De exemplu, să repeți un număr de telefon pentru a-l ține minte suficient timp să efectuezi acel apel, dar fără să-i dai o semnificație sau să conectezi informația cu cunoștințe anterior acumulate.

Dar! Informația va trece în memoria pe termen lung numai dacă îi dăm o semnificație. Memoria pe termen lung are o capacitate și o durată nelimitată și codifică informația, mai ales semantic. Dacă îi adăugăm semnificație informației (prin repetiție elaborativă), ea este transferată în memoria pe termen lung.

Repetiția elaborativă implică procesul de a lega informația nouă într-un mod semnificativ cu informația deja stocată în memoria pe termen lung. De exemplu, poți învăța replicile dintr-o piesă de teatru prin a le asocia cu dialogul și comportamentul personajului tău, în funcție de experiențele personale similare pe care le ai în memorie.

Deci!

De la primele observații ale lui Hermann Ebbinghaus despre Curba Uitării până la modelul elaborat de Atkinson și Shiffrin și alte modele mai recente, înțelegem acum mai bine cum funcționează memoria noastră. Cheia stă în aplicarea tehnicilor de repetiție spațiată și repetiție elaborativă, care transformă informațiile temporare în cunoștințe durabile. Este un proces ce necesită atenție și semnificație, dar beneficiile pe termen lung sunt incontestabile.

Așadar, atunci când dorești să înveți ceva nou sau să-ți îmbunătățești abilitățile, amintește-ți de această „mamă a învățăturii” și aplică-o cu intenție și strategie. Fie că este vorba de studiu academic, dezvoltare profesională, sau hobby-uri personale, repetiția bine gestionată poate fi acel instrument care face diferența.

Acest principiu vechi, dar mereu actual, te ajută să transformi fiecare zi într-o oportunitate de a învăța și de a crește.

Încearcă!

O zi plină de amintiri de neuitat!

Claudiu