Am ascultat recent un podcast care, deși nu avea legătură cu tema pe care vreau să o discut, aborda subiectul iertării, în mod particular al iertării cu multiple conotații.

Expresia „Iartă-mă, dacă crezi că te-am supărat” poate fi interpretată astfel: „Nu sunt sigur cu ce am greșit, dar dacă tu consideri că te-am supărat, te rog să mă ierți.” Această formulare pare să fie o încercare de a detensiona o situație, însă m-a făcut să reflectez asupra utilizării acestei „tehnici” în propriile mele experiențe.

Este bine sau nu? Sincer, încă nu am o claritate completă, așa că am decis să analizez impactul acestei expresii dintr-o perspectivă personală.

Cu ani în urmă, am fost într-o relație care, de la un sentiment profund de iubire, a degenerat într-o relație toxică, marcată de certuri frecvente și unidirecționale. Aceste conflicte urmau același tipar, fiind predictibile, indiferent de timpul trecut de la apariția evenimentelor ce generau tensiuni.

Acel „Iartă-mă” rostit avea efectul scontat: detensionarea situației și trecerea mai departe. Totuși, nu implica acceptarea totală a greșelii, ci avea rolul unui armistițiu, unde unul dintre „combatanți” făcea compromisuri, alegând pacea în locul unui conflict prelungit.

Acest fenomen m-a făcut să reflectez atât din perspectiva celui care iartă, cât și din perspectiva celui care cere iertare.

Utilizarea formulării „dacă crezi că am greșit” indică o poziție precaută, care lasă loc pentru interpretări. În acest mod, persoana care cere iertare pare să fie nesigură de greșeala comisă sau preferă să evite asumarea totală a vinei.

Astfel, această expresie este o modalitate politicos-preventivă de a solicita iertare, mai ales în situații în care percepția celuilalt este incertă.

În opinia mea, cel mai important rol al acesteia este de a preveni escaladarea emoțională a conflictului și de a restabili discuția pe un teren rațional.

Însă, acest proces are efectul dorit doar atunci când este urmat de o conversație sinceră, relaxată și rațională, fără orbirea emoțională generată de conflict.

Ambii participanți, cel care iartă și cel care solicită iertarea, își prezintă motivele pentru care situația tensionată a avut loc, clarificându-și comportamentele și acțiunile. Doar după această discuție deschisă și rațională se poate ajunge la o înțelegere comună a situației și la posibilitatea reală de a merge mai departe.

Așadar, afirmația „Iartă-mă, dacă crezi că am greșit” este utilă în stingerea unui conflict, reducerea emoțiilor și restabilirea unei comunicări raționale, dar este esențial să fie urmată de o conversație sinceră și constructivă.

În lipsa unei conversații sincere ulterioare, aceste cuvinte nu fac decât să amâne conflictul, care va reveni pe aceleași teme nerezolvate în mod rațional.

Tu ce părere ai?

Săptămâna viitoare mi-aș dori să aprofundez ideea iertării profunde și să ofer câteva perspective inspirate de următoarele afirmații:

• Doctor Costin Dămășaru, cunoscut neurolog, care a afirmat: „Când ierți, de fapt îți permiți să treci mai departe.”
• Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, renumit neurolog și autor, care subliniază că iertarea are un impact profund asupra sănătății noastre fizice și mentale.
• Neale Donald Walsch, autorul cărții „Conversații cu Dumnezeu,” care explorează iertarea ca un act divin și transformator.
• Și chiar Iisus, care a spus: „Iartă-i, Doamne, pentru că nu știu ce fac.”

Pe săptămâna viitoare!

O săptămână cu înțelepciune,

Claudiu