Ce este Gândul?

Ce este oare gândul?

Este doar o manifestare a creierului, o ruminație a neuronilor, sau ceva mai profund, mai subtil? Am mai scris despre gând atât în articolele mele anterioare cât și în cărțile mele.

Eu am convingerea că gândul este mult mai mult decât o simfonie a neuronilor bazată pe experiența noastră de viață și pe procesele fiziologice care se derulează permanent pe fundal.

Unui sceptic i-aș da același răspuns la întrebarea pe care mi-o pun mie însumi, atunci când limitele cunoștințelor noastre sunt testate și puse la încercare: „Cine sunt eu să pun în discuție ce au afirmat minți luminate, genii ale lumii, cum sunt Nikola Tesla, Carl Jung, Max Planck și mulți alții?

Nikola Tesla, inventatorul genial, a avut o viziune unică asupra gândurilor, considerându-le o formă de energie, spunând: „Mintea umană este doar o reacție la stimuli externi, iar gândurile sunt unde de energie care pot fi transmise și recepționate.

Jung a explorat profund natura gândurilor și a conștiinței. El a introdus conceptul de inconștient colectiv, sugerând că gândurile noastre sunt conectate la un nivel profund, afirmând: „Gândurile noastre nu sunt doar ale noastre; ele fac parte dintr-un rezervor comun al umanității, inconștientul colectiv.

Max Planck, părintele mecanicii cuantice, a mers mult mai departe și a reflectat asupra conștiinței și a gândurilor. Planck credea că gândurile și conștiința sunt la baza realității, iar materia este o manifestare a acestora.

Deci! Este gândul o simplă manifestare a creierului sau energie subtilă?

În primul rând, gândul este adesea asociat cu activitatea creierului. Neuroștiința ne spune că gândurile sunt rezultatul unor procese electrochimice complexe, unde miliarde de neuroni comunică prin impulsuri electrice și neurotransmițători.

Fizica cuantică ne oferă o perspectivă interesantă. În mecanica cuantică, particulele subatomice există într-o stare de suprapunere, fiind simultan unde și particule. Așa cum fotonul poate fi atât undă, cât și particulă, gândul ar putea avea, la rândul său, o dublă natură. Pe de o parte, este o manifestare fizică, rezultat al activității creierului. Pe de altă parte, ar putea fi o undă de energie subtilă, care se propagă în afara corpului și interacționează cu universul.

Acest fapt ar explica și fenomenul des întâlnit de sincronicitate, ca atunci când două persoane gândesc exact același lucru în același timp, ca și cum gândurile ar fi unde care se întâlnesc în univers.

„Exact la asta m-am gândit și eu!” am exclamat de multe ori. Ai afirmat și tu, corect?

Cum se explică această sincronicitate? Fizica cuantică sugerează că particulele pot fi „împletite” (entangled), adică legate între ele, indiferent de distanță. Dacă gândurile sunt unde de energie, este posibil ca ele să fie, la rândul lor, „împletite”, creând o legătură subtilă între mințile oamenilor.

Această sincronicitate ar putea fi explicată și prin teoria energiilor subtile. Fiecare gând ar emite o anumită frecvență vibrațională, iar atunci când două persoane se află pe aceeași lungime de undă, gândurile lor se sincronizează. Acest fenomen este amplificat în relațiile strânse, unde conexiunea emoțională creează un câmp energetic comun.

Același lucru se întâmplă atunci când te vezi cu cineva pentru prima oară și, în primele fracțiuni de secundă, îți place sau nu îți place acea persoană. Fie sunteți, fie nu sunteți pe aceeași lungime de undă la nivel de gânduri și câmp energetic.

Atunci! Ce este gândul?

Să fie oare o particulă elementară aflată într-o stare de superpoziție, similară cu fotonul? Desigur, nu s-a descoperit încă acea particulă, deși ne este clar că este o formă de energie.

Acum, faptul că nu s-a descoperit nu înseamnă că nu există. Einstein a propus existența fotonului în 1905, pentru a explica efectul fotoelectric. Cu toate acestea, ideea sa nu a fost imediat acceptată de comunitatea științifică. Abia două decenii mai târziu, în 1923, Arthur Compton a demonstrat că razele X se comportă ca particule atunci când sunt împrăștiate de electroni, fenomen cunoscut sub numele de efectul Compton. Aceasta a fost o dovadă crucială pentru existența fotonilor.

Dacă ar fi să considerăm gândul ca o particulă elementară, aceasta ar trebui să aibă proprietăți care să reflecte natura sa complexă și subtilă. În fizica cuantică, particulele elementare sunt cele mai mici componente ale materiei și energiei, iar fiecare are caracteristici unice. Astfel, dacă ar fi să alegem o particulă existentă care să se apropie cel mai mult de conceptul de gând, fotonul ar fi un candidat puternic.

De ce?

Natura Duală (Undă-Particulă): Așa cum fotonul poate fi atât undă, cât și particulă, gândul ar putea avea o natură duală. Pe de o parte, ar putea fi o particulă localizată (un „cuant” de gând), iar pe de altă parte, o undă care se propagă în spațiu și timp, influențând alte minți și medii.

Entanglement Cuantic: Gândurile ar putea fi „împletite” (entangled) între ele, asemenea particulelor cuantice. Acest lucru ar explica sincronicitatea gândurilor (de exemplu, când două persoane au același gând în același timp). „Împletirea” ar sugera că gândurile nu sunt izolate, ci fac parte dintr-un câmp comun. E.g. un Egregor.

Energie și Frecvență: Gândurile ar putea fi văzute ca particule cu o anumită frecvență vibrațională. Fiecare gând ar emite o frecvență specifică, care ar putea interacționa cu alte gânduri sau cu mediul înconjurător. Acest lucru ar explica de ce anumite gânduri ne fac să ne simțim bine (frecvențe înalte), în timp ce altele ne cauzează disconfort (frecvențe joase).

Non-localitate: În fizica cuantică, particulele pot fi non-locale, adică pot influența alte particule indiferent de distanță. Dacă gândurile ar fi particule elementare, ele ar putea fi non-locale, ceea ce ar explica cum gândurile noastre pot influența evenimente sau persoane aflate departe.

Suprapunere Cuantică: Gândurile ar putea exista într-o stare de suprapunere, adică să fie simultan mai multe lucruri până când sunt „observate” sau conștientizate. De exemplu, un gând ar putea fi simultan o întrebare și un răspuns până când mintea noastră îl focalizează.

Revenind la concluziile mele referitoare la Gând:

Am convingerea că gândul este mult mai mult decât o simplă activitate a creierului. Este o forță subtilă, o undă de energie care interacționează cu universul și cu ceilalți. Prin intermediul vibrațiilor sale, gândul poate crea conexiuni, sincronicități și câmpuri colective. Fie că este vorba de legătura cuantică dintre minți, de interacțiunea energiilor subtile sau de puterea egregorilor, gândul se dovedește a fi o forță creatoare, care modelează atât realitatea noastră interioară, cât și cea exterioară.

Dacă gândul ar fi o particulă elementară, ar trebui să fie ceva care să reflecte natura sa complexă și misterioasă. Fie că este vorba de foton, de o particulă ipotetică precum o cuantă de gând, esența rămâne aceeași: gândul este o forță fundamentală, care unește materia, energia și conștiința într-un dans cosmic.

Așa cum spunea Einstein: „Toată materia nu este decât energie condensată într-o anumită vibrație.” Poate că gândurile noastre sunt cele care dau tonul acestei vibrații universale.

Așadar, data viitoare când vei spune „Exact la asta m-am gândit și eu!”, amintește-ți că gândurile tale nu sunt doar ale tale. Ele fac parte dintr-un vast câmp energetic, unde fiecare undă, fiecare vibrație, contează.

O zi cu gânduri luminoase!

Claudiu

Visited 4 times, 1 visit(s) today

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *