Una dintre cele mai bune cărți citite ever. De ce? Pentru că asta nu este cartea în care te îndrăgostești de personaje, pur și simplu te îndrăgostești de povestea în sine, de absolut tot ce înseamnă descriere, detalii și dialog. Modul în care autorul creează o lume fantastică, în care îmbină modernul (realitatea, o parte din realitate) cu fantasticul.
Acum vreau să menționez faptul că autorul s-a documentat foarte mult. Și menționez asta pentru că sunt sigură de asta: sunt atât de multe detalii despre tot ce ține de lumină și energie, încât am rămas uimită de foarte multe aspecte. Cartea asta m-a învățat să respir mai ușor, să spun așa; cumva am reușit să înțeleg că, oricât de mult întuneric este în jurul meu, dacă eu îmi păstrez lumina, totul poate fi salvat. Am învățat să respir și să mă aștept că orice rău are un bine, că tot ce se surpă pe moment te ridică atât de sus, încât nu o să-ți vină să crezi.
Acum ceva timp, doamna profesoară de română de la liceu a menționat globul energetic. Am tot citit în diferite cărți, dar cumva acum, în această carte, în Să iubești un înger, am înțeles pe deplin ce înseamnă asta. Și ador faptul că mă pot opri la timp și îmi pot controla anumite impulsuri.
Prin această carte, sufletul ți se deschide într-o altă lume, o lume în care iubirea, lumina și speranța se luptă constant și fără teamă cu ura, întunericul și durerea.
Am învățat că este foarte ușor să corupi un suflet (Fareda) și că, totodată, este foarte ușor ca acest suflet să se distrugă atunci când nu poate alege ce anume să reprezinte, ce anume să iubească și cum anume să o facă. Modul în care sunt conturate personajele este unic și foarte frumos. Nu mă așteptam să îmi placă așa mult această carte, nu mă așteptam să fiu atât de vrăjită. Claudiu Simion este un autor de minune. Sincer? Să mai lansezi astfel de romane… hmm, poate chiar o poveste a Faredei, poate?
Mulțumesc pentru o lectură interesantă la început de an.
#zâmbetelenoastre



