Bună,

Joi, 29 februarie, am participat la un eveniment dedicat burnout-ului. O sală plină de tineri foarte implicați în tema evenimentului și cu o mulțime de întrebări relevante.

Una dintre întrebări a fost (parafrasez):

– Cum știu dacă amân sau procrastinez, sau sunt nesimțit sau leneș?

Răspunsul meu a fost că trebuie să ne uităm la motivele amânării, ale tărăgănării. De cele mai multe ori, motivele sunt foarte simple și ușor de identificat.

Atunci când nu îți place ce ți se cere să faci, vei găsi negreșit o sută de motive pentru care ai face activitatea mai târziu, doar, doar o să treacă.

Sau ți-ai construit acea imagine în care nu vei reuși să realizezi activitatea în mod satisfăcător. Nu ești suficient! Nu ești bun!

Sau poate nu știi să realizezi activitatea și ieși mult din zona ta de confort și siguranță.

Sau, mai nou, ești supra-stimulat și de-a lungul activității pe care fie nu o placi, fie ți-e frică de consecințe, sau nu ști să o realizezi, vei găsi refugiu în acele mici infuzii de dopamină din social media, care te vor distrage necontenit.

Îți spun direct și fără ocolișuri că totul este în mintea ta.

Ești bun și ești suficient. Trebuie doar să crezi în tine.

Îmi place foarte mult acea imagine a pisicuței care se uită în oglindă și se vede un leu. De cele mai multe ori, însă, imaginea este inversată. Suntem lei în interiorul nostru, dar, pentru oarecare motiv ne vedem pisicuțe.

Fii sincer cu tine și ai încredere în forțele tale și nu vei vedea necesitatea să amâni ce ai de făcut, chiar dacă este greu, chiar dacă nu știi pe moment să o rezolvi, chiar dacă ți-e frică de rezultat, sau orice alt motiv.

Nu amâna să faci ce este important!

Claudiu