Suntem o specie bântuită!

Recent, am ascultat un podcast fascinant din seria „World Science Festival” cu Brian Greene, în care acesta l-a intervievat pe scriitorul Benjamin Labatut. O observație a acestuia mi-a rămas întipărită în minte: „Suntem o specie bântuită de noi înșine.”

Genial!

Labatut a descris, cu o simplitate uimitoare, natura gândurilor care ne macină. El susține că suntem bântuiți de propriile noastre idei și experiențe, captivi într-un cerc vicios creat de mintea noastră.

Această descriere vizuală, aproape palpabilă, îți dă impresia că gândurile te urmăresc. Iar atunci când „te întorci” să vezi cine este „fantoma”, descoperi că ești chiar tu.

Deși analiza lui Labatut este strălucitoare, sper că ideea că „nu avem scăpare” este prea pesimistă. Cred că există soluții, că putem să rupem acest cerc.

Aceste soluții nu au întârziat să apară, în diversele lor forme.

Ți s-a întâmplat vreodată să te gândești intens la ceva, iar apoi, ca printr-o sincronicitate, să întâlnești aceeași idee sub o altă formă? Poate printr-un cuvânt spus de un prieten, un vis sau o experiență complet nouă? Mi se întâmplă des. Exact așa a fost și cu această idee despre gândurile care ne macină.

Citeam, cu doar câteva zile înainte, un pasaj din cartea Magicianul din Lhasa de David Michie, în care Lama Tsering îi răspunde unui discipol neliniștit printr-o povestioară:

Doi călugări budiști pleacă într-o călătorie și, la un moment dat, ajung la un râu pe care vor să-l traverseze. De o parte a râului se afla o tânără care nu putea traversa singură. Unul dintre călugări îi propune să o ducă în spate. După ce ajung pe celălalt mal, o lasă jos și își continuă drumul. După câteva ore de mers în liniște, celălalt călugăr îi reproșează: „Nu ar fi trebuit să o atingi. Unul dintre jurămintele noastre este să nu avem contact fizic cu femeile.” Primul călugăr îi răspunde: „Eu am lăsat-o jos acum patru ore. Tu de ce o mai cari încă?”

Această poveste ne învață ceva simplu, dar profund: să nu ne lăsăm prizonieri ai trecutului. Ruminația, gândurile repetitive despre evenimente trecute, nu doar că sunt inutile, dar ne afectează profund fericirea și sănătatea mentală.

De ce suntem bântuiți de gânduri?

Există multiple cauze pentru aceste gânduri care ne macină, bine studiate de psihologi:

  • Situațiile incerte sau percepute ca amenințătoare activează mecanismele de apărare, forțându-ne să analizăm constant.
  • Perfecționismul și autocritica determină blocaje în evaluări negative ale propriei performanțe (cum ar fi sindromul impostorului).
  • Traumele emoționale sau evenimentele neprocesate rămân ancorate în mintea noastră.
  • Dezechilibrele chimice, cum ar fi nivelurile scăzute de serotonină, pot amplifica predispoziția spre ruminație.
  • Obișnuința mentală poate face creierul să intre automat în tipare ruminative.

În cea mai recentă carte a mea, Dialog cu Mama, scrisă împreună cu mama mea, Mihaela Profiriu Mateescu, am dezvoltat pe larg tema gândului și a egregorului și cum putem evita gândul care ne macină.

Budiștii, yoghinii, stoicii, psihologii și oamenii de știință ne dau cam aceleași soluții, dar exprimate într-un mod diferit. Contrar concluziei lui Labatut, există modalități de a ieși din acest cerc vicios. Cheia este să preluăm controlul asupra minții noastre prin:

  • Conștientizarea și acceptarea că există aceste gânduri care ne macină. Recunoaște existența gândurilor și spune-ți: „Este doar un gând.” Separă emoția de conținutul mental.
  • În multe tehnici ezoterice, poți îndepărta un gând negativ printr-un gest fizic (cum ar fi mișcarea mâinii de la stânga la dreapta) și repetă cuvinte precum „Anulez!” pentru a rupe conexiunea energetică.
  • Înlocuirea gândurilor negative cu un dialog pozitiv interior, cu afirmații pozitive. Poți spune “Fac tot ce pot în acest moment”. Aș sugera și un zâmbet!
  • Practicarea recunoștinței zilnice, care îți va aduce aminte de multele lucruri bune pe care le-ai făcut și de care te-ai bucurat în ziua respectivă.
  • Nu în ultimul rând: activitatea fizică, care reduce nivelul de cortizol și stimulează eliberarea de endorfine.

Există multe alte tehnici, dar ce este important de reținut este că există o multitudine de soluții pentru a ieși din acel cerc vicios în care intrăm atunci când gândul ne macină, când suntem bântuiți de noi înșine.

Este simplu? Nu! Este dificil. Cere disciplină și un efort conștient. Dar beneficiile sunt incomensurabile și au un efect extraordinar de benefic asupra minții și corpului tău.

Scrie-mi despre ce tehnici aplici tu pentru a evita ruminația, pentru a nu lăsa gândurile să te bântuie.

O zi cu mult gânduri frumoase!

Claudiu

Distribuie articolul:

Categorii articole

Despre autor

Claudiu Simion abordează teme legate de conștiință, identitate și transformare interioară, într-un dialog constant între reflecție personală și rigoare conceptuală.

„Curajul de a te privi sincer este primul pas spre schimbare.”

 — Claudiu Simion

Continuă lectura

Apa de la rădăcină

Am urmărit recent o parte dintr-un interviu cu Rareș Prisecariu, un copil genial de 10 ani care are o maturitate ieșită din comun în gândire și în modul de a vorbi. La un moment dat, a spus o frază care m-a oprit din tot ce făceam: „Mama este apa de la rădăcina mea.” Cât de […]

Purtăm măști

Ai observat că ne spunem povești tot timpul? Creierul nostru este un scenarist obsedat de dramă. Scrie scenarii, scenarite, mini-seriale zilnice în care noi suntem și eroul, și victima, și moralistul, și salvatorul. Se spune: „Dacă ai putea să te vezi prin ochii altora…” Sau: „De-ai putea să te vezi cum te văd eu, atunci […]

De ce ne atrag călătoriile?

Acum câteva zile, iubita mea mi-a pus o întrebare care m-a pus serios pe gânduri: De ce majoritatea oamenilor are o atracție atât de mare pentru călătorii? Ce tragem, de fapt, de acolo? O întrebare interesantă, la care nu m-am gândit până atunci din acest unghi. Am luat de bun faptul că tuturor ne place […]