În cea mai recentă carte a mea, Drăcușorul și Îngerașul – Cei doi consilieri personali care ne ghidează viața, am scris despre unul dintre elementele care m-au fascinat de-a lungul carierei mele corporatiste din domeniul transportului și logisticii: oportunitatea de a învăța foarte multe lucruri despre diverse industrii.
Pentru a avea o opinie calificată despre modul în care se transportă un produs, ai nevoie de cunoștințe vaste despre produsele respective, despre modalitatea de stivuire și stocare, despre rezistența la temperaturi înalte sau foarte joase, modul de împachetare, și rezistența la șocuri. Mai mult, trebuie să știi despre natura mărfii: este periculoasă sau nu, are nevoie de condiții speciale de transport? Una este să transporți țevi lungi de metal și alta este să transporți saci de ciment. Una este să transporți produse alimentare și alta este să transporți chimicale inflamabile.
M-a fascinat întotdeauna să învăț și să cunosc industriile clienților mei. Din fericire, clienții vorbesc cu mare entuziasm despre industria lor, despre modul de fabricare, despre natura mărfii și chiar despre modul de transport.
Îmi amintesc că mă aflam la una dintre marile fabrici de producție de geamuri din România și discutam despre un lot care urma să fie exportat în nordul Europei. În mod evident, o asemenea marfă necesita stelaje speciale pentru a fi transportată în siguranță la destinație.
Aveam posibilitatea să le ofer clienților fie transport pe cale ferată, fie rutier. Deși varianta pe cale ferată era substanțial mai ieftină, clientul insista ca marfa să fie transportată pe camion. Era un detaliu care îmi scăpa, așa că am întrebat motivul pentru care insistă pe transportul rutier. Mi s-a explicat că, deși stelajele speciale protejează pachetele de geamuri foarte bine de șocuri, ele sunt sensibile la micro-șocuri. Camioanele se balansează și se zguduie, dar cauciucurile reușesc să limiteze impactul. Trenul, însă, are acele micro-șocuri, sute sau chiar mii, care adunate induc un stres mai mare în materialul de sticlă și le fac să se spargă mai repede.
Deci, nu șocurile mari și rare sunt periculoase, ci acele șocuri mici, repetate de multe ori.
La fel este și organismul nostru. Acest corp magnific are o capacitate de adaptare extraordinară. Rezistă la tot felul de șocuri la care îl supunem. Rezistă la o noapte albă cu mult alcool și se va reface în circa 24 de ore. Rezistă la șocul unei gripe și se va reface în 7 zile. Rezistă la șocul unui mare necaz, fie o pierdere a locului de muncă, a unui venit, sau a unei relații. Îi va lua mai mult timp, dar se va reface. Garantat!
Ce nu îi place, însă, sunt acele micro-șocuri, cum ar fi o constanță în consumul de alcool, care poate duce la dependență. Sau îmbolnăviri frecvente, datorate probabil unui sistem imunitar scăzut. Sau chiar supărări zilnice, pe care, de multe ori, ni le inducem singuri și care gradual duc la depresie. Toate aceste micro-șocuri repetate vor avea același efect ca în cazul transportului de geamuri: vor crea acele mini-fisuri, micro-dereglări, pe care nu le observi, dar care se acumulează în fiecare zi, iar atunci când le observi este cam târziu pentru a-i da organismului șansa să se adapteze și să se refacă.
Este imperativ să învățăm să ne ascultăm corpul cu mai mare atenție. Analizează-te cu atenție în fiecare zi și fii atent la aceste micro-șocuri.
Poate te întrebi: Bine, bine, odată identificate ce fac cu ele?
Le elimini. Le tratezi cu detașare.
Seneca predica un principiu stoic excelent: vederea de sus. Imaginează-ți că te afli mult deasupra pământului, în spațiu, și că privești lucrurile de acolo. Amintește-ți în acel moment cât de mici sunt, la scară universală, necazurile tale.
Lasă deoparte necazurile. Singura persoană căreia îi faci rău fizic ești tu.
Concentrează-te numai și numai pe starea de bine!
Asta este părerea mea. Tu ce părere ai?
Claudiu
