Inspirat de o carte absolut fantastică și profundă, am scris într-una dintre cărțile mele, Codul Secret al Succesului – Codul JeDI, despre un moment de „Aha” foarte puternic din viața mea. Este vorba despre cartea lui David Fideler, Jesus Christ – Sun of God. Nu este o carte religioasă, cum s-ar putea bănui din titlu, ci una de cosmologie antică și simbolism precreștin. Fideler face o serie de paralele foarte inteligente între simbolistica precreștină, geometrie, numerologie, nume și chiar muzică.
Autorul explorează noțiunea de Logos, un concept fundamental în filosofie, psihologie, retorică și religie. Logos-ul este de obicei tradus „Cuvânt”, deși în limba greacă are o paletă largă de semnificații, cum ar fi „Rațiune” sau „Principiu„. În filosofia stoică, Logos-ul este perceput ca rațiunea divină sau principiul cosmic care guvernează universul. Stoicii considerau că Logos-ul este sursa și structura ordinii cosmice. Fideler se oprește la această interpretare, sugerând că Logos-ul denotă principiile fundamentale stabilite de univers și este aplicabil la tot ce ne înconjoară, guvernând materia și forțele.
În muzică, ca și în biologie, chimie, astronomie etc., proporțiile joacă un rol esențial și sunt fundamentale pentru structura și armonia muzicală. Conceptul de proporție este omniprezent în muzică, influențând totul, de la intervale și ritmuri până la structuri și forme muzicale.
Îmi pun două întrebări:
- De ce ne plac anumite armonii? În funcție de cultură, sensul de frumos și armonios variază, dar tot despre proporții vorbim. În cultura occidentală, avem cele 12 note bine cunoscute (inclusiv semitonul), dar doar anumite combinații sună armonios. Intervalele muzicale sunt definite de raporturi de frecvență. De exemplu, o octavă are un raport de frecvență de 2:1, iar o cvintă perfectă are un raport de 3:2. Aceste raporturi sunt proporții matematice care determină consonanța și disonanța sunetelor.
- Are vreun impact fizic? Da! Armonia care ne încântă auzul are un efect fizic direct asupra noastră, prin eliberarea de către organism a unui „cocktail de fericire” (dopamina, oxitocina, serotonina și endorfinele), care are un impact benefic asupra organismului.
Muzica este generată de vibrații sonore, rezultatul oscilațiilor rapide ale particulelor într-un mediu (aer, apă, solid). Aceste oscilații se transmit, le percepem, și sunt transformate din vibrație în semnale electrice pe care creierul nostru le interpretează. Un proces complex, care nu face parte din subiectul de față.
Ce mă interesează în mod particular este:
Ce efect au aceste vibrații sonore asupra organismului?
Dacă urechea noastră colaborează cu sistemul nervos central pentru a transforma muzica din vibrații mecanice în impulsuri electrice, ce ne permit să auzim, atunci ce se întâmplă în restul corpului nostru? Răspunde acesta la vibrații sau nu?
Conform teoriei supercorzilor, toate particulele fundamentale (fie ele materie sau forțe, fermioni sau bosoni) sunt, de fapt, mici „corzi” vibrante. Modul în care vibrează determină tipul de particulă și proprietățile acesteia.
Mi se pare logic ca vibrațiile generate de muzică să rezoneze cu corzile care formează organismul nostru, iar armoniile să aibă un efect benefic în cazul consonanțelor sau chiar negativ în cazul disonanțelor. Pe aceste principii se bazează terapia prin muzică și vibrație, care devine din ce în ce mai comună și acceptată.
Deci, muzica ne poate însănătoși? Cu siguranță!
Știm de ce? Parțial.
Aș vrea să mai abordăm acest subiect în mesajul de săptămâna viitoare.
Tu ce crezi? Lasă-mi un comentariu.
Claudiu
