Bună,
Urmăream un podcast cu Dr. Dragoș Cîrneci, expert în neuroștiințe, care afirma că majoritatea lucrurilor pe care le știm despre creier a fi adevărate, sunt de fapt false. Desigur, vine cu multe argumente pertinente și dă exemple despre experimente relevante.
Unul dintre aspectele care mi-a atras atenția este despre creierul nostru, programat să prezică și să anticipeze evenimente viitoare pe baza informațiilor disponibile și al experiențelor noastre. Atunci când facem erori de predicție sau ne așteptăm la rezultate negative, putem dezvolta anxietate. De exemplu, dacă creierul nostru prezice că vom eșua într-o sarcină sau că vom fi respinși într-o situație socială, putem deveni anxioși chiar înainte ca evenimentul să aibă loc.
Are foarte mult sens, iar ce face diferența este modul cum abordăm un eșec, atunci când creierul nostru o consideră o eroare de predicție.
Am scris mai mult despre experiența mea personală în ceea ce privește eșecul, mai ales în prima mea carte de dezvoltare personală, Codul Secret al Succesului – Codul JeDI. Mi-am dat seama, cu mulți ani în urmă, că secretul de a transforma eșecul în succes ține de mentalitatea ta, de modul în care privești eșecul și ce înveți din el.
Tocmai fusesem detașat în China de către corporația daneză la care lucram. Primele șase luni au fost un calvar pentru mine, fiind prima mea expatriere, cu oameni noi, colegi noi, într-o cultură foarte diferită și o limbă pe care nu o înțelegeam. În plus, am avut nefericita experiență să mă raportez unui manager care, în opinia mea, își ascundea nesiguranța încercând să proiecteze imaginea unui mascul dur. Îmi aduc aminte că vorba lui de duh preferată, pe care o folosea cu oricine venea la el pentru ajutor, era „don’t make your problem my problem”.
Practic, nu reușeam să comunic cu el niciodată și la prima evaluare am obținut calificativul Suficient. A fost o lovitură sub centură. Niciodată în cariera mea profesională nu avusesem un astfel de calificativ, era inacceptabil pentru mine și l-am considerat un eșec personal de proporții.
Aici m-a ajutat extrem de mult prietena mea Mentalitatea.
Mie nu mi-a plăcut niciodată rolul de victimă și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit la ce pot să schimb, cum pot să comunic mai bine cu managerul meu, ce anume consideră el o treabă bine făcută. Nu o să intru în detalii despre schimbările pe care le-am făcut – descrise pe larg în cartea menționată mai sus – ci vreau să subliniez faptul că eșecul m-a motivat și am reușit, în alte șase luni, să-l transform într-un succes. Am reușit să iau un Foarte Bine la următoarea evaluare.
Eșecul, pentru mine, a fost ca un duș rece care nu m-a descurajat, ci m-a îndârjit. Știam că pot să schimb situația și am acționat în consecință.
Pentru mulți dintre noi, instinctul natural este de a evita eșecul cu orice preț. Eșecul poate fi dureroas, ne poate zgudui încrederea de sine și poate genera îndoieli cu privire la capacitatea noastră de a reuși. Dar o perspectivă diferită ne poate ajuta să ne schimbăm modul de a privi eșecul. În loc să-l vedem ca pe un obstacol insurmontabil, haide să-l privim ca pe o oportunitate de dezvoltare.
Primul pas este o introspecție sinceră, după care să ne punem trei întrebări cheie:
- Ce s-a întâmplat exact și de ce?
- Ce pot învăța din această experiență?
- Ce aș putea face diferit data viitoare?
Apoi, cel mai important este să acționăm. Nu ruminăm, nu ne plângem de milă, nu ne victimizăm. Acționăm!
Asta ne va crește reziliența și îi vom transmite clar creierului că se poate. Chiar dacă anterior a fost o eroare de predicție, acum predicția se confirmă. Nu mai este o eroare, un eșec, ci un succes. Iar succesul atrage succes. Încrederea în noi crește, anxietatea scade, suntem o versiune mai bună a noastră în fiecare zi.
Este faimos răspunsul lui Edison, când a fost întrebat de ce a eșuat de atâtea ori în încercarea de a inventa becul electric:
„Nu pot spune că am eșuat de 1000 de ori, ci că am descoperit 1000 de moduri în care nu funcționează.”
Este poate cea mai relevantă demonstrație că eșecul este o cale spre succes. Depinde numai de mentalitate și acțiune!
Nu rumina, nu te plânge, nu te victimiza. Pune-ți întrebările și acționează. Acum!
Mult succes!
Claudiu
